Şoimul dunăreanpreferă silvostepele, stepele, păşunile cu popândăi. În România, cuibăresc şi pe stânci în munţii din Dobrogea,încuiburi construite de corb sau alte specii de păsări de pradă (şoimul dunărean, la fel ca alte specii de şoimi, nu-şi construieşte propriul cuib). În prezent, nu există nici o pereche cuibăritoare în munţii din Ungaria.
Preferă cuiburilecare oferă o viziune bună pe teritoriul lor şi care oferă o accesibilitate uşoară pentru hrănire. În zonele de câmpie preferă cuiburile de acvilă de câmp sau codalb, dar de asemenea cuibăresc regulat în cuiburile speciilor de ciori, sau în cele clădite de alte păsări răpitoare, precum şorecarul comun sau uliul porumbar. Populaţia de corb a crescut în mod semnificativ începând din anii '80 şi au început să se stabilească pe stâlpi electrici de înaltă tensiune în zonele de câmpie. Şoimii dunăreni s-au adaptat acestei noi strategii şi ocupă astfel de cuiburi de corb în număr tot mai mare. Datorită acestei noi strategii, în prezent şoimul dunărean ocupă noi zone de cuibărit, diferite de cele preferate în trecut.
Şoimii dunăreninu îşi construiesc cuib, ei de obicei ocupă cuiburideacvile, corbi,codalbi, uneori berze albe, stârci şi cormorani. Migraţia, în funcţie de vreme, începe la sfârşitul lunii ianuarie sau la începutul lunii februarie. În zona cuibului ales ele devin foarte agresive cu alte specii răpitoare, uneori alungă chiar şi acvile. Femelele depun 3-5 ouă la mijlocul sau la sfârşitul lunii martie. Incubaţia începe după cel de-al doilea ou depus şi durează 32 de zile. Puii mici sunt hrăniţi de femelă cu prada adusă de mascul. Păsările tinere părăsesc cuibul după 6 săptămâni, dar adulţii le învaţă să vâneze încă 2-3 săptămâni. Femelele devin adulte la vârsta de un an iar masculii se reproduc la vârsta de doi ani. Perechilerămân împreună toată viaţa.
Prada favorită a şoimului dunărean este popândăul(Spermophilus citellus). Dacă are posibilitate vânează această specie, dar consumul lor de porumbei este de asemenea semnificativ. Popândăii hibernează în timpul iernii, astfel porumbelul este prada cea mai importantă la nivel anual. Păsările migratoare, în special graurii (Sturnus vulgaris), constituie o mare parte din dieta lor de la începutul primăverii. În timpul iernii adulţii adesea vânează şoareci de câmp. Perechile rămân împreună şi în afara sezonului de cuibărit, iar deseori vânează împreună. Adesea, ele iau prada de la alte răpitoare cum ar fi specii de ereţi(Circus sp) şi vânturelul roşu (Falco tinnunculus).
