Repopulare cu popândăi în Parcul Național Kiskunság

În vara anului 2013 s-au eliberat 200 de popândăi într-o zonă, care face parte din Parcul Național Kiskunság (Ungaria) și care într-o vreme a fost teren arabil, însă din considerente de conservarea biodiversității a fost transformat în pajiște. Calitatea habitatului este între satisfăcătoare spre bine. În faza de selectare a zonei unde popândăii au fost eliberați ulterior, am luat în considerare atât aspectul vegetației, cât și nivelul apei freatice pentru a evita inundarea galeriilor. În aria de repopulare există zone mai ridicate care asigură habitate optime pentru hibernarea popândăilor în perioada de iarnă. Pentru asigurarea condițiilor optime pe termen lung, indispensabile supraviețuirii acestei populații, managementul pajiștii se face atât prin pășunat, cât și prin cosit. Terenul are statut de arie protejată, și în același timp este administrat de către Directoratul Parcului Național, fapt prin care liniștea acestor animale este garantată. Un alt indiciu care ne-a direcționat spre alegerea acestui teren pentru repopulare cu popândăi, este toponimul vechi al zonei. Denumirea „Ürge-halmi-dűlő” (Dealul Popândăilor) a indicat cât se poate de clar faptul că înainte ca pajiștea să fi fost transformată în arabil în perioada comunismului, acest teren era populat cu popândăi.

Popândăii au fost capturați cu ajutorul unor capcane și bucăți de mere folosite ca momeli. Zonele de unde aceste animale au fost extrase și mutate în Parcul Național Kiskunság sunt de fapt niște aerodromuri, lângă Budapesta respectiv municipiul Kecskemét. 

 

Zona centrală pentru eliberarea popândăilor o constituie o pajiște de 4 ha, cosită recent. Animalele au fost introduse separat, unul câte unul în galerii artificiale, pregătite din înainte. Imediat după ce am dat drumul unui exemplar în vizuină, gaura a fost astupată temporar cu o sticlă. Această măsură este necesară pentru a preveni ca popândăii, stresați și speriați după capturare, să se disperseze și îi oferă timp pentru ca să se poată obișnui cu noile lor galerii. Pentru orice eventualitate, zona a fost împrejmuită cu o plasă deasă tocmai pentru a ține popândăii în acest loc. Începând de la eliberarea primului popândău, și până după cinci zile de la eliberarea ultimului exemplar, zona a fost păzită în permanență pentru a evita ca animalele proaspăt repopulate să fie prădate de păsări sau mamifere răpitoare. Astfel am acordat timp popândăilor să-și extinde noile galerii suficient de mult ca să le asigure liniște și loc de refugiu. 

 

Popândăul este unul dintre animalele de pradă principale ale șoimului dunărean. Este de așteptat că, după ce această populație nouă de popândăi se înmulțește, vor atrage păsări răpitoare de interes comunitar (șoimi dunăreni, acvile de câmp, șorecari mari, acvile mici) în perioada de migrație și de dispersare post-cuibăritoare a acestora. Când noua colonie de popândăi va fi suficient de puternică, va face posibilă instalarea unei perechi de șoimi dunăreni în apropiere, și va putea constitui pentru aceste păsări sursă de hrană în perioada de creștere a puilor.

 

În prezent această acțiune de repopulare este considerată una de succes. Condiția optimă a zonei, adică menținerea unei pajiște cu o înălțime redusă de vegetație, preferată de popândăi, este asigurată prin pășunat. Deși popândăii au fost repopulați într-o zonă centrală și mai ridicată, am constatat deja existența unor galerii noi săpate mai departe de aici, spre extremitățile terenului. Așadar putem declara că colonia se află în expansiune. Numărul mic de animale ce poate fi observat în același timp este înșelător. Privind cu atenție pajiștea putem observa pânzișul de poteci care conturează bine raza de activitate ale acestor animale și indică faptul că ele se află aici în număr suficient de mare care să asigure viabilitatea acestei populații. Rata de succes a acțiunii se va putea evalua cel mai bine primăvara următoare, după ce animalele ies la suprafață după hibernare și încep să sape galerii noi.

 

Suntem recunoscători pentru ajutorul acordat de către angajații aerodromurilor de la Budapesta și Kecskemét, cărora dorim să-i mulțumim și cu această ocazie!

Pigniczki Csaba

Directoratul Parcului Național Kiskunság

. . . . . . . . . . . . . . . . . .